Cum ar fi sunetul pe care îl scoate o persoană atunci când mănâncă, sau atunci când soarbe dintr-o sticlă de apă, dar sunetul unei persoane care râde? Ei bine, pentru o femeie din Marea Britanie lucrurile stau extrem de diferit. Aceasta spune că sunetele menționate mai sus o înnebunesc, ba chiar o îngrozesc.
Pentru o britanică în vârstă de 56 de ani zgomotele scoase de persoanele din jurul ei care mănâncă sunt absolut îngrozitoare. Aceasta a declarat că ronțăitul, pleoscăitul, crănțănitul și sunetul pe care îl fac buzele atunci când cineva mestecă o scot din minți.
„Toate aceste sunete le pot asemăna cu sentimentul pe care ți-l lasă sunetul scos de unghiile care zgârie o tablă, sau zgomotul pe care îl face aparatul de pilit al unui dentist”, spune ea. „Aceste zgomote mă fac să vreau să fug sau să lovesc pe cineva și încerc să le evit pe cât posibil”, adaugă.
A crezut că toți simt același lucru
Până de curând, femeia a crezut că toți oamenii de pe planetă se simt la fel de deranjați de aceste sunete „asurzitoare” și că nu e nimic neînregulă cu ea.
„Soțul meu, Max, și cei doi copii ai noștri, Mimi, de 19 ani, și Zac, de 22 de ani, își dădeau ochii peste cap când insistam să nu-și mai cumpere chipsuri, sau dacă sub nicio formă nu reușeam să-i conving să se oprească din cumpărat, le ceream mereu să-și verse conținutul din pungă într-un bol. Își dădeau mereu ochii peste cap când le ceream să se abțină din mâncat până ce ieșeam din cameră”, își amintește aceasta.
Copiii au crescut cu gândul că orice mamă își învață odraslele că chipsurile trebuie înmuiate înainte să fie înghițite, în niciun caz nu trebuie mestecate, cu atât mai puțin cu gura deschisă și niciodată să nu fie ronțăite în public.
Este sau nu recomandat să mănânci după ora 18:00? Mihaela Bilic dă verdictul
Dar, în urmă cu aproximativ zece ani, un bun prieten de-al ei, care este psihiatru pentru copii, a auzit-o pe femeie plângându-se de felul „zgomotos” în care mănâncă navetiștii cu care „împarte” călătoria cu trenul în fiecare zi spre și dinspre job. Acesta a atenționat-o atunci că suferă de o afecțiune destul de rară.
Ce este misofonia
Cuvântul se traduce din greaca veche prin „ură față de sunet” și este definit ca având un răspuns emoțional puternic la anumite zgomote. Misophonia, sau misofonia era considerată rară, dar noile cercetări ale King's College London și ale Universității Oxford, publicate de curând, au descoperit că 18,4% din populația Regatului Unit suferă de această afecțiune. Asta înseamnă aproape unul din cinci britanici. Sunetele declanșatoare pot include sforăitul, respirația zgomotoasă, tusea, curățarea dinților cu limba, bătăile de la tastatură și pocnirea articulațiilor, dar pentru femeie și pentru milioane de alte persoane, problemele sunt cauzate de modul în care oamenii își savurează mâncarea.
Aceasta este o reacție neurologică propriu-zisă care face ca o parte a creierului persoanelor care suferă de această afecțiune să interpreteze anumite sunete ca fiind toxice sau amenințătoare și declanșează răspunsul de supraviețuire de tip luptă sau fugă.
„La primul zgomot, ritmul meu cardiac se va intensifica și un sentiment de panică va începe să urce prin corpul meu. În mod normal, nu sunt o persoană foarte sensibilă, iar atunci când vorbesc despre această problemă, oamenii cred adesea că exagerez, dar misofonia reprezintă într-adevăr o povară semnificativă pentru viața mea. La primul sunet de trosnitură mi-e greu să respir cum trebuie și un sentiment puternic de panică începe să mă cuprindă. Zgomotul devine atotcuprinzător și îmi umple capul, astfel încât pur și simplu nu pot gândi cum trebuie”, explică femeia.
Chiar dacă cu timpul a învățat să controleze stările pe care i le provoacă ronțăitul, spre exemplu, femeia spune că în cazul în care s-ar afla într-o cameră plină cu oameni care mănâncă, starea de panică i-ar crește așa de mult până în punctul în care să-i provoace vomă.
Vedete care se confruntă cu aceeași boală
Vedeta de televiziune Kelly Osbourne (fiica lui Ozzy și Sharon) a dezvăluit, de asemenea, că sunetul de mestecat, în special al bărbaților, îi face „genunchii să se îndoaie și o face să transpire”. Ea a recunoscut că de multe ori zgomotul devine atât de exasperant pentru ea încât merge la persoanele necunoscute și le cere să scuipe guma de mestecat.
Când Kelly i-a povestit mamei sale despre misofonie, Sharon i-a spus că și ea suferă de această boală, astfel că există o posibilă legătură între această afecțiune și transmiterea ereditară.
„Cred că tatăl meu, Charlie, a avut-o. Avea o regulă de nezdruncinat conform căreia nimeni nu avea voie să mestece gumă în mașina lui. Dacă auzea cel mai mic zgomot de mestecat sau pocnetul unei gume de mestecat, tragea pe dreapta în cea mai apropiată parcare și buzunarele erau scoase afară. Dacă cineva intra în casa noastră mestecând, îl trimitea direct afară din nou. Furia era reală”, își amintește femeia.
Misofonia scoate „ce-i mai rău” din oameni
După mai multe cercetări, femeia a descoperit că această boală îi poate duce pe cei care suferă din cauza ei la stări de furie incontrolabile, ba chiar, mulți dintre cei bolnavi sunt în stare să lovească persoana care mestecă în fața lor.
„Mă simt îngrozitor să recunosc, dar gândul că soțul meu soarbe din ceai într-o zi friguroasă mă face să-i arunc băutura fierbinte peste față”, recunoaște femeia. „Din fericire, de obicei nu sunt atât de conflictuală, dar se pare că îmi petrec o cantitate extraordinară de timp mutându-mă dintr-un loc în altul pentru a evita aceste zgomote. La petreceri, am un senzor radar pentru gustările crocante și mă poziționez cât mai departe posibil”, mai spune ea.
Sportul este cel mai bun „tratament” pentru depresie și anxietate, spun studiile
După ani de zile, în care s-a chinuit neștiind că suferă de o afecțiune destul de gravă, britanica a descoperit că există tot felul de metode prin care să se ferească de toate acele zgomote care scoteau doar furie și frustrare din ea.
„Recunosc că "anxietatea anticipativă'" pe care o am când merg spre gară la începutul și la sfârșitul fiecărei zile. Dacă pot, mă furișez de-a lungul întregii lungimi a peronului, scrutând ferestrele până când găsesc un vagon fără niciun semn de pahar sau ambalaj alimentar. Eu am învățat să mă mișc în asemenea fel încât măcar eu să mă scutesc de toată această pacoste. Mănânc în liniște, îmi sorb băuturile în liniște, abia fac zgomot când folosesc o tastatură, îmi suflu nasul în liniște și așa mai departe”, explică britanica.
Aceasta trage un semnal de alarmă
Fiind conștientă că foarte puțini oameni știu de existența acestei afecțiuni, ea își dorește să atragă atenția asupra acestei condiții medicale și să-i facă pe oamenii din jurul său mai receptivi atunci când vine vorba de a face zgomote în locuri publice. Femeia își dorește ca oamenii să fie mai rezervați și mai subtili atunci când mănâncă sau beau ceva în public, tocmai pentru a evita disconfortul pe care îl pot simți persoanele din jur.
„În loc să mesteci gălăgios, fii mai atent la felul în care o faci, nu mai cronțănii atunci când muști dintr-un măr, ci mergi în colțul camerei și mușca discret din el. Cu siguranță că acesta este modul corect de a te comporta. Mi-aș dori să nu am misofonie, dar, în egală măsură, mi-aș dori ca și alți oameni să învețe să mănânce în liniște, așa cum fac eu. Sau, cel puțin, să aleagă genul de gustări care se topesc în gură atunci când sunt în public”, explică femeia.
„Nimic nu m-ar face mai fericită decât să văd o interdicție totală a chipsurilor în transportul public, așa cum sunt interzise țigările. Între timp, va trebui să îmi conectez căștile și să dau muzica la maxim”, a încheiat aceasta.
Urmareste-ne pe Google News
