Visul de a fi balerină
Marga Barbu, pe numele său real Margareta-Yvonne Butuc, s-a născut pe 24 februarie 1929, în Maramureș. Cu un tată director al salinelor locale și o mamă fostă balerină cu studii la Viena, actrița a visat, încă din copilărie, să devină balerină.
„Singura mea explozie de exuberanță a fost la 4 ani. Atunci am făcut senzație la o serbare citind cuplete pentru reclame. În copilărie mă jucam tot timpul de-a farmacista, dar toți cei din jur erau încântați să mă vadă imitându-i perfect pe musafiri”, mărturisea actrița.
Mutată la București cu familia, a fost inițial atrasă de dans, dar unele descoperiri medicale au dezvăluit probleme cardiace ce ar fi împiedicat-o să devină balerină profesionistă. Însă, cu ambiția și determinarea caracteristice, actrița a căutat alte modalități de a-și exprima pasiunea artistică. După absolvirea liceului „Regina Maria“, tatăl său a ghidat-o spre două facultăți, Filosofie și Teatru.
„L-am întrebat: de ce Filosofie și Teatru? El mi-a răspuns că, pentru a mă putea exprima mai bine, trebuie să fiu luminată pe dinăuntru și să am și expresie“, își amintea ea. Această înțelegere profundă a devenit fundamentul unei alegeri care avea să îi definească viața.
Și-a descoperit pasiunea pentru teatru
La Filosofie, a impresionat cu o teză dedicată lui Socrate. Totuși, adevărata sa pasiune a fost teatrul. În 1947 a fost admisă la Institutul de Teatru, deși printre ultimii. La examen, a ales o rochie cu picățele alb și roz, o alegere care a anticipat natura sa vibrantă și plină de culoare. Recitatul de versuri învățate în doar câteva zile nu a fost doar un act de spontaneitate, ci un moment care avea să îi marcheze destinul.
„În două zile am învățat o poezie de Baconski și un sonet de Eminescu, cu care am avut inconștiența să mă prezint la examen. Dar destinul, care a avut un mare rol pentru mine, a hotărât că trebuie să fiu actriță“, povestea Marga Barbu. Astfel, în 1950, și-a împlinit visul, absolvind Institutul de Teatru din București și începând o carieră memorabilă.
Dragoste, despărțiri și reîntâlniri cu destinul
Marga Barbu a început călătoria către dragoste la vârsta de 21 de ani, căsătorindu-se cu un inginer. Cu toate că băiatul era „un om atât de bun", diferențele de program și interese i-au adus despărțirea după doar un an și jumătate. Însă se pare că destinul încă îi pregătea surprize.
„Era un băiat atât de bun, dar atât de departe de meseria mea. Programul nostru era atât de diferit, încât după un an și jumătate a trebuit să ne despărțim“, povestea despre primul soț.
Au urmat cinci ani de căsnicie cu actorul Constantin Codrescu, dar nici uniunea lor nu i-a adus împlinirea scontată. S-au cunoscut la facultate și au jucat împreună în primul ei film, însă el nu a crezut niciodată în potențialul ei actoricesc. Amândoi și-au dat seama repede că nu sunt fericiți împreună.
„Pe vremea aceea eram plină de complexe deoarece nu jucam decât foarte rar în teatrul unde eram angajată. Aşteptam să fiu încurajată şi ajutată. Căsătoria noastră nu a însemnat pentru mine o împlinire. Am descoperit unele scrisori ale lui, în care spunea că îi îngrădesc libertatea. Când eu nu făceam decât să-l ajut, după puterile mele. În perioada aceea era şi foarte bolnav.”, își amintea actrița.
În mijlocul acestei perioade tumultoase și cu un divorț în curs, Marga Barbu atrăgea atenția lui Eugen Barbu, proaspăt divorțat și fascinat de prestația ei în filmul „Vultur 101" și de pe scenă, cu rolul Roxanei din „Cyrano de Bergerac”. Scriitorul și-a exprimat simpatia cu un buchet superb de flori.
„În seara premierei m-am trezit cu un coş mare de liliac alb. Rămăsesem fără vorbe: în plină iarnă, că era în februarie, să primesc liliac alb. Coşul mai avea un bileţel cu semnătura lui, pe care scria «Succes». Nu era omul vorbelor multe. Îmi spunea mereu că un scriitor care scrie mult nu vorbeşte mult.“.
O poveste de dragoste care a durat trei decenii
O seară de 7 ianuarie 1960 i-a adus împreună în restaurantul „Lido”. Actrița, în ciuda rezervelor inițiale, a acceptat invitația, intrigată de scriitorul din spatele cărții „Groapa". Întâlnirea lor a fost mai mult decât o simplă atracție fizică, a fost „o punte” specială de comunicare care a creat o conexiune autentică între ei.
După această întâlnire, amândoi au știut că și-au găsit „sufletul pereche”, actrița notându-și, chiar în acea seară, într-un carnețel: „Cred că mi-am găsit nașul”
Timp de trei decenii, Marga și Eugen Barbu au trăit o poveste de dragoste în care atracția nu a fost dictată de aspectul fizic, ci de conversațiile profunde și autentice. În ochii lui Eugen Barbu, farmecul divei a fost înrădăcinat în personalitatea ei, în firea visătoare și în blândețea aparte pe care o emana.
Suferința ascunsă a Margăi Barbu
Scriitorul nu a fost adeptul vieții de familie și nu și-a dorit niciodată copii. Cu toate acestea, destinul a făcut ca la vârsta de 40 de ani, actrița să rămână însărcinată. Bucuria i-a fost de scurtă durată, însă.
În ciuda faptului că a simțit nevoia să renunțe la muncă, în acea perioadă a continuat să filmeze la Buftea și în timpul unei scene, în care a fost nevoită să urce pe un cal nărăvaș, a pierdut sarcina. Era fetiță.
„La un moment dat s-a întâmplat să rămân însărcinată, când mă apropiam de 40 de ani. Mă gândeam că e un semn de la Dumnezeu şi am hotărât să-l ţinem. Iar soţul meu chiar aștepta cu nerăbdare bebelușul. Dar n-a fost să fie. În primele luni de sarcină încă mai lucram. Filmam la trei pelicule, la Buftea, în acelaşi timp.
La nişte filmări m-am urcat pe un cal şi animalul s-a scuturat puternic. Din şocul acela am pierdut sarcina, care ajunsese deja la cinci luni şi jumătate. Era o fetiţă. Domnul a dat, Domnul a luat!(...)Cine știe ce ar fi fost și cum ni s-ar fi schimbat viața dacă aș fi născut-o? Poate că ar fi fost lumina ochilor noștri… cine poate ști?“, spunea ea.
Marga și Eugen Barbu, o poveste plină de învățăminte
Marga Barbu a avut o evoluție remarcabilă în carieră și a demonstrat un apetit neobosit pentru învățare și explorare. Fiind căsătorită cu un om de litere pasionat de lectură, ea a simțit mereu nevoia să se adapteze la disciplina intelectuală a soțului său.
Chiar și după spectacolele obositoare, actrița a găsit energia să se dedice studiului limbilor străine. A ajuns să stăpânească nu mai puțin de opt limbi, inclusiv spaniola, italiana, franceza, engleza, maghiara, germana, greaca și chiar japoneza, pentru care a urmat cursuri speciale la Universitatea Dalles.
În același timp, partenerul său de viață s-a remarcat drept una dintre figurile literare și jurnalistice de frunte ale României. Fondatorul revistei „Luceafărul” și directorul publicației „Săptămâna Culturală a Capitalei”, Eugen Barbu a avut o carieră prolifică și influentă, lăsând o amprentă semnificativă asupra peisajului cultural și literar al țării noastre.
Legătura celor doi a durat 33 de ani, până în 1993, când scriitorul a decedat. Au avut un mariaj frumos, s-au iubit, s-au respectat și s-au susținut până în ultima clipă.
Rolurile care au făcut-o celebră și zvonurile despre relația cu Florin Piersic
Marga Barbu, cunoscută și ca „amazoana”, și-a făcut debutul în lumea cinematografiei alături de Florin Piersic, în seria de filme cu haiduci care a devenit iconică în România.
„Noi toţi actorii suntem un fel de vulcani care dorm, apoi erup. Când te aştepţi mai puţin sau nu te mai aştepţi deloc, erup. Adevărul e că niciodată nu poţi să ştii de ce este în stare un actor, până nu-l provoci. Mi s-a întâmplat şi în teatru să observ situaţii similare la colegii mei, care m-au surprins, uneori atât de plăcut, cu un rol despre care eu nici nu visam că l-ar putea face astfel… Întotdeauna am spus: regizori, provocaţi actorii!”, mărturisea regretata actriță.
Cu o prezență fermecătoare și o forță de nebănuit, Marga Barbu, partenera de scenă a lui Florin Piersic, și-a croit drum în inimile spectatorilor și în memoria colectivă a cinematografiei naționale. Însă nu au lipsit zvonurile privind o idilă între cei doi actori.
„Nu doar am iubit-o, am adorat-o pentru felul ei bun, generos, drăguţ de a fi. Împreună călăream pe la Rucăr, pe unde făceam filmele cu Mărgelatu, cu 'Haiducii lui Şapte cai'. Toate filmele astea la un loc m-au legat de ea. Nu-mi vine să cred că nu mai e! Pe cinci degete îmi număr prietenii actori sau actriţe. Ea e una din ei'', mărturisea Florin Piersic în anul 2009.
A a jucat și alături de celebrul cascador Szobi Cseh în filme precum „Masca de Argint” (1985) sau „Martori dispăruți” (1988). Despre ea, actorul avea doar cuvinte de laudă: „Era extraordinară, am fost mereu un mare admirator al ei. Făcea lucruri pe care mulți bărbați nu reușeau sau nu aveau curajul să le facă în filme. Îmi doresc ca în cinematografia românească să apară actrițe cu valoarea și curajul ei”.
Actrița a lăsat o amprentă durabilă și pe scena teatrului. Între anii 1952 și 1993, aceasta a fost o prezență constantă și impresionantă la Teatrul Nottara (fostul Teatru al Armatei), unde a adus viață unor roluri memorabile. Piesele precum „Mâța-n sac” și „Mizerie și noblețe” au fost doar câteva dintre producțiile în care talentul ei comic a strălucit.
Moartea și moștenirea
După moartea soțului său, pensionată fiind, Marga Barbu a trăit într-o casă boierească frumoasă de pe strada Mihai Eminescu din Bucureşti.
Contribuția sa excepțională la arta spectacolului și teatrului românesc a fost recunoscută și onorată în 2004, când i s-a acordat Ordinul Național „Serviciul Credincios", în grad de cavaler.
Actrița a murit pe 31 martie 2009, la vârsta de 80 de ani, din cauza unei suferințe cardiace persistente, după o viață dedicată artei, o carieră bogată și un impact de neuitat asupra publicului și colegilor de scenă
Povestea de viață a lui Panait Istrati, scriitorul vagabond care a avut 14 meserii
Urmareste-ne pe Google News
