Semnele unei relații autentice
Poți spune că ai o relație autentică cu o persoană atunci când te simți liberă să-ți dezvălui adevăratul sine în preajma respectivei persoane. Cu alte cuvinte, poți fi tu în orice împrejurare, fără teama de a fi judecată sau respinsă.
De asemenea, știi că ești într-o relație autentică atunci când îți permiți să fii vulnerabilă, să-ți împărtășești temerile, neîncrederea și incertitudinile, să spui ceea ce gândești și să acționezi conform propriilor dorințe și principii.
Ești într-o relație autentică atunci când nu te simți într-o continuă defensivă, când nu ești rănită sau abandonată, ba dimpotrivă, ești protejată, susținută și încurajată să fii tu însăți.
Nu în ultimul rând, poți spune că ai stabilit o conexiune apropiată cu o persoană atunci când poți comunica liber cu ea, când poți fi sinceră și directă cu privire la ceea ce simți, când ești ascultată, susținută și apreciată de cealaltă persoană.
În general, o relație autentică între două persoane este atunci când partenerii se susțin reciproc, se sprijină în momentele dificile și își împărtășesc bucuriile.
De ce unor persoane le este greu să creeze relații autentice?
Menținerea unor relații autentice nu este întotdeauna ușoară. Specialiștii spun că natura legăturii originale de atașament dintre un copil și părinții săi este crucială deoarece aceasta determină, în mare parte, cât de ușor va putea acel individ să formeze relații autentice ca adult tânăr.
De asemenea, traumele copilăriei timpurii ne pot împiedica capacitatea de a crea și de a menține relații sănătoase, autentice. Când legătura părinte-copil este întreruptă devreme în viață, acel copil poartă cu sine cicatricile psihologice până la vârsta adultă.
Tipul de atașament din copilărie și relațiile autentice
Teoria atașamentului spune că există patru mari stiluri de atașament:
- Sigur
- Nesigur-anxios
- Evitant-nesigur
- Nesigur-dezorganizat
Aceste patru stiluri de atașament urmăresc copiii până la vârsta adultă și influențează prieteniile lor, relațiile romantice și interacțiunile cu oamenii din jurul lor. Astfel, copiii care au un atașament sigur cu părinții lor devin de obicei adulți care au capacitatea de a avea încredere în ceilalți și de a forma relații autentice, în timp ce copiii care au un stil de atașament nesigur devin adulți care au probleme în a crea relații autentice.
În general, persoanele cu un stil de atașament anxios-nesigur ar putea fi deosebit de nevoiașe sau dependente în relațiile lor. Ele pot fi mai preocupate de respingere și abandon și tind să fie mai geloase. Prin urmare, au nevoie de asigurare continuă atât din partea prietenilor, cât și a partenerilor romantici.
Persoanele care se încadrează în categoria evitanților nesiguri sunt mai susceptibile de a fi singuratice și au dificultăți în a depinde de alte persoane, fie prietenii sau partenerii lor. Aceste persoane preferă să fie singure și adesea simt că relațiile apropiate provoacă mai multe probleme decât merită. Ele tind să se închidă ca o formă de autoprotecție emoțională.
Stilul de atașament cunoscut sub numele de nesigur-dezorganizat apare la vârsta adultă tânără ca sentimente conflictuale și nerezolvate despre trecut și despre relații. Aceste persoane tind să aibă probleme în menținerea relațiilor autentice și adesea nu pot tolera intimitatea în relații. Prieteniile și legăturile lor romantice pot fi deosebit de volatile, ele însele având mai multe șanse de a dezvolta depresie.
Psihologii spun că rolurile familiale formate în copilărie sunt preluate la vârsta adultă. Aceștia au identificat 3 roluri în care pot fi încadrați copiii, și anume:
Copilul dependent. Acesta este copilul lipsit de putere, care tinde să devină pasiv-agresiv, manipulator, care se simte inferior celorlalți și creează relații de care este dependent.
Țapul ispășitor. Acesta este copilul agresiv, scăpat de sub control, care se transformă într-un adult ce caută intensitate pentru a se simți viu. Este excesiv de dependent, deoarece se simte complet inferior celorlalte persoane.
Eroul. Acesta este copilul atotputernic, care va deveni adultul pasiv-agresiv, ce-i controlează pe alții. El se simte întotdeauna superior celorlalți.
Traumele copilăriei și relațiile autentice
Conform psihologilor, traumele copilăriei influențează reacțiile emoționale ale unei persoane și modul în care aceasta își stabilește relații cu cei din jurul său.
De exemplu, copilul rănit va interioriza durerea și o va exprima cu multe lacrimi, în timp ce adolescentul rebel își interiorizează resentimentele și le exprimă cu furie. De asemenea, adultul funcțional adaptabil se prezintă în fața lumii ca fiind persoana și-ar dori să fie, mai degrabă decât persoana care este cu adevărat.
Aceste persoane nu pot construi relații autentice, deoarece ele acţionează de obicei într-un anume mod la serviciu și într-altul acasă.
Trauma din copilărie poate fi acută, precum pierderea unui părinte sau poate fi o traumă relațională. Trauma relațională se referă la o întrerupere a relației dintre copil și părinții săi, iar acest lucru duce de obicei la un stil de atașament nesigur.
În general, tinerii adulți care experimentează traume relaționale tind să interiorizeze convingerea că nu sunt suficient de buni și, de multe ori, acest lucru crește șansele apariției unor probleme de sănătate mintală, cum ar fi anxietatea, depresia, abuzul de substanțe și tulburarea obsesiv-compulsivă.
Terapia relațională ajută la depășirea traumelor copilăriei
Din fericire, terapia relațională pentru traume poate ajuta adulții tineri să se vindece de experiențele negative din copilărie, să înțeleagă caracteristicile unei relații sănătoase și să învețe abilitățile pentru a construi conexiuni autentice.
Prin sprijin, adulții tineri au șansa de a-și redescoperi adevăratul sine, iar acest lucru poate îmbunătăți provocările de sănătate mintală.
Procesul de vindecare implică practicarea compasiunii, iertării și acceptării – pentru alții și pentru sine însuși.
Terapia pentru traume relaționale include învățarea identificării factorilor declanșatori ai stresului, ai fricii și problemelor de abandon, reducând simptomele depresive. De asemenea, terapia pentru traume relaționale poate include și identificarea trăsăturilor pozitive și negative pe care individul le-a învățat sau moștenit inconștient de la părinții săi și dezvoltarea unui stil de atașament sigur. Acest lucru este cunoscut sub numele de „atașament sigur câștigat”, deoarece adulții învață să-l construiască ei înșiși prin efort conștient, mai degrabă decât să îl învețe instinctual prin legătura părinte-copil.
Așadar, terapia relațională pentru traume abordează problemele de bază care inhibă capacitatea de a forma conexiuni adevărate și le oferă persoanelor cu atașamente nesigure instrumentele de care au nevoie pentru a gestiona stresul asociat relațiilor.
Cum atragi relații autentice?
Atragerea relațiilor autentice implică un proces deliberat și conștient, iar acest lucru poate fi realizat prin următoarele strategii:
1. Rămâi în prezent.
Concentrează-te să rămâi în momentul prezent, mai degrabă decât să revii mereu în vechile tipare. Fii conștientă de sentimentele tale, deoarece conștientizarea emoțională și abilitățile de reglare sunt esențiale pentru a evita ceea ce ar putea fi o reacție indusă de stres sau un răspuns la traumă. Exprimă-ți sentimentele și evită interiorizarea durerii.
De asemenea, în loc să judeci comportamentul tău sau al altora, practică compasiunea, acceptarea și iertarea. În special, autocompasiunea este un instrument puternic pentru crearea condițiilor pentru schimbare și creștere.
2. Procesează-ți povestea personală.
Identifică-ți traumele copilăriei timpurii și încearcă să înțelegi modul în care trecutul ți-a afectat relațiile prezente.
Caută aspectele pozitive din povestea ta și, în loc să dai vina pe părinții tăi pentru ceea ce nu ai primit de la ei, concentrează-te pe ceea ce a funcționat în relația ta.
3. Creează un atașament sigur cu cineva care este disponibil din punct de vedere emoțional și receptiv.
Încearcă să construiești conexiuni autentice fără implicare emoțională sau codependență. Acestea pot fi cu colegi sau cu prieteni, care pot fi obiectivi și prezenți.
Odată ce devii capabil să dezvolți un atașament sigur față de ceilalți, începe procesul și cu membrii familiei, în special cu părinții, dacă este posibil. Nu-ți crea așteptări cu privire la rezultat, fă asta pentru tine, nu pentru a obține ceva de la cealaltă persoană.
În concluzie, construirea relațiilor autentice poate fi o provocare, dar merită deoarece până nu ai o relație autentică cu sine și cu ceilalți, nu vei fi niciodată cu adevărat fericită, bucuroasă și liberă.
Urmareste-ne pe Google News
